PSIHOTERAPIE ȘI LOGOPEDIE PENTRU COPII ȘI ADULȚI ÎN CONSTANȚA
default-logo

În procesul de achiziție a limbajului există trei faze principale:

- Gânguritul (lalațiunea) – în primele luni de viață bebelușul comunica prin plâns, țipete, zâmbet toate reflectând confortul sau disconfortul copilului.

- Exprimarea printr-un singur cuvânt – spre sfârșitul primului an de viață, copilul rostește primele cuvinte inteligibile : „mama”, „tata”, „papa”

- Primele propoziții – în jurul vârstei de 2 ani, copiii încep sa pună la un loc cuvintele pentru a forma propoziții simple, cu sens.

Întârzierea în apariția limbajului nu se datorează neaparat unor nereguli în plan fizic sau psihic, însă ca orice altă “întârziere” , trebuie să ne determine să ne observăm copilul cu mai multă atenție. Dacă reacționează corespunzator în situații de viața curentă (răspunde la zâmbet, acceptă îmbrațișările, caută compania parinților sau a copiilor și nu se izolează, manevrează jucării, reacționează la sunetul unui clopoțel sau al unei jucării), merge, dovedește prin comportament că aude și că înțelege mesajele pe care i le transmiteți, emite sunete, atunci întârzierea în dezvoltarea limbajului nu trebuie să vă îngrijoreze, dar trebuie să vă determine să luași măsuri pentru a-l ajuta să pășească cu pași mici, în achiziția limbajului.

În acest sens, ajutați-l prin joc să-și dezvolte mobilitatea organelor ce participă la pronunție. Jucați-vă cu micuțul d-voastră: umflați împreună obrajii și desumflați-i cu ajutorul degetelor, mișcați limba dintr-o parte în alta, lingeți boticul asemeni pisicuței etc.

Ajutați-l apoi să-și dezvolte capacitatea respiratorie prin joculețe distractive: suflați cu paiul într-un pahar cu apă, suflați în puful unei păpădii, fie ea chiar imaginară, faceți baloane de săpun, sustineți o pană în aer cât mai mult timp…el se va distra, iar d-voastră vă veți atinge scopul, acela de a-l pregăti pentru a emite sunete.

Pentru verbalizare, încercați să apelați la cuvinte care pentru el pot fi amuzante: vă uitați într-o carte cu animale și faceți pe rând precum pisica, câinele, oaia, vaca, șarpele etc. Copilul este foarte atras de onomatopee, deci folosiți-le!

Pentru stimularea vorbirii, folosiți-vă de fiecare moment petrecut împreună cu micutul d-voastră, nu va gândiți că este inutil să-i vorbiți deoarece este prea mic, citiți-i povești, verbalizați fiecare acțiune pe care o întreprindeți în preajma lui, fredonați cântecele oferindu-i întotdeauna un model corect de articulare al cuvintelor.

Mulți părinți se amuză copios pe seama copilului care stâlcește cuvintele, și mai mult îi încurajează pronunția defectuoasă repetând cuvântul în maniera „stâlcită”. Spuneți NU acestei practici deoarece în absența unui model corect de articulare, copilul va continua să pronunțe incorect și va ajunge să folosească în vorbirea curenta cuvântul „stâlcit”.

Nu săriți în ajutorul copilului oferindu-i ceea ce solicită prin limbajul său specific, pe care îl cunoașteți doar d-voastră. Faceți-vă că nu întelegeți: “Ce spui, puiule?! Mami nu te înțelege!” Oferiți-i posibilitatea să-și petreacă timpul împreună cu alți copii de vârsta lui, este posibil ca în prezența lor, să depună ceva mai mult efort pentru a verbaliza, tocmai pentru a se face înțeles (mami îl înțelege oricum, în schimb în prezența copiilor trebuie să depună ceva mai mult efort pentru a se face înțeles).